ÎNGRIJIRE ADECVATĂ
Plantele sunt elementele fascinante, care exprimă mediul personal al unui om. O plantă personalizează o cameră, aduce schimbări și o oarecare dinamică într-un spațiu altfel static. Îngrijită, crește, se modifică, îi dă camerei o altă înfățișare. Dacă se cunosc nevoile de bază ale unei plante, aceasta se înviorează și vă umple mediul înconjurător de viață.
play
Substratul potrivit
Constituția solului este de exemplu o mare importanță pentru dezvoltarea plantelor de apartament. Fiecare substrat trebuie sa prezinte anumite calități, fără de care rădăcinile plantelor nu își pot îndeplini decât parțial funcția de absorbție a apei și a substanțelor nutritive. Un pământ bun pentru flori trebuie să fie bogat în substanțe nutritive să nu se scurgă prea repede.
Compoziția pământului din ghiveci se modifică în timp, se „consumă”. Substanțele nutritive se epuizează, udarea și fertilizarea repetată transformă pământurile în unele „acide”. Atunci e timpul să se schimbe pământul, respectiv să se schimbe ghiveciul. Singura perioadă în care nu se recomandă sub nicio formă schimbarea ghiveciului este pauza de vegetație din timpul iernii, când plantele intră într-o aparentă etapă de stagnare din creștere. Nu e voie să se intervină în această stare, deoarece schimbarea ghiveciului provoacă oarecum continuarea activității. Bineînțeles nu se va schimba ghiveciul în perioada de maximă înflorire a plantelor. Perioada optimă se dovedește a fi primăvara.
Ca regulă de fier: plantelor de apartament de talie mică și mijlocie li se schimbă pământul anual, iar celor de talie mare o dată la doi-trei ani. Adăugați compost și vermicompost (puteți achiziționa vermicompost de aici). În afară de asta se poate observa cât de des trebuie schimbat ghiveciul după suprafața substratului care face o crustă sau mușchi și după rădăcinile care ies deja prin orificiul de scurgere. Atunci este timpul ca planta să fie mutată într-un vas mai încăpător.
Udatul, fertilizarea și toaletarea
O problemă delicată o constituie udarea și fertilizarea. Diferă de la o plantă la alta cât de des și cât de abundent se udă. Este important ca pământul să fie umed, dar nu îmbibat în apă. Chiar și lucrurile bune pot fi la un moment dat în exces. Și în cazul îngrășămintelor de obicei mai puțin este mai benefic. Dacă pământul este pre uscat, de exemplu în cazul unei absențe îndelungate, cel mai bine se scufundă întreaga plantă într-o găleată cu apă până când nu mai ies bule de aer la suprafață. Unor plante le face mai bine câte o baie și fără să se fi uscat în prealabil. Apa din stropitoare cu care se vor uda plantele se recomandă să nu fie prea rece.
La întrebarea când este momentul cel mai prielnic pentru fertilizare, este valabil faptul că plantele au nevoie de cantitatea cea mai mare de hrană în perioada de creștere și de înflorire; în mod normal aceasta debutează primăvara și se încheie toamna. Dacă se schimbă ghiveciul primăvara, când majoritatea plantelor pornesc în vegetație, se poate amâna prima fertilizare pentru că pământul proaspăt conține substanțe nutritive necesare în concentrație suficientă. Fertilizați solul cu compost și vermicompost periodic.
Totuși, în ciuda udatului și fertilizării atente, se poate întâmpla ca plantele mai bătrâne să devină cu timpul mai puțin aspectuoase, să arate sărăcăcios; multe dintre ele pot fi toaletate (tunse) fără niciun fel de problemă. De asemenea, unele dintre cele mai frumoase plante floricole pot fi stimulate să înflorească printr-o tăiere de întreținere. Condițiile pentru succesul toaletării este o unealtă bună și mai ales curată. Pentru tăierea lăstarilor moi e nevoie de un cuțit ascuțit, pentru ramurile lemnoase de o foarfecă de grădină. Este important ca tăietura să fie făcută chiar deasupra unghiului dintre tulpină și ramuri și ca locul să fie neted, altfel dăunează lăstarului. În cazul plantelor cărnoase din incizie curge un lichid; în acest caz cel mai bine e să se pulverizeze puțină apă pe ea.
Depinde de specie, dar și de consistența ei cât de tare se taie o plantă. Un arbore de cauciuc, care la o tulpină de 1 m înălțime mai are doar în partea superioară câteva frunze, ar trebui tăiat până la o înălțime de 12-15 cm de la marginea ghiveciului. În curând din tulpina rămasă vor ieși lăstari noi. După tăiere va trebui udată puțin, pentru că masa de frunze care necesită cea mai mare parte a apei este redusă drastic.
Înmulțirea
Înmulțirea preferate pentru cel care are ca hobby grădinăritul constituie de mult o provocare. Se pot înmulți prin semințe (cultură generativă) și prin părți ale unei plante (cultură vegetativă).
Multe plante de apartament se înmulțesc fără probleme prin semințe. Cei care au acest hobby folosesc pentru acest gen de cultură ghivece (preferabil cu o înălțime de 5-7 cm) cu orificii de scurgere; în afara unui loc luminos mai este nevoie de o placă de sticlă care să acopere plantula și pământul potrivit pentru cultură (substratul de însămânțare).
Vasele pentru însămânțare vor fi umplute cu pământ umed până la 2 cm sub buză; pământul va fi finisat și tasat puțin înainte de însămânțare. Plantele care încolțesc la lumină (cum sunt violetele africane, cactușii) sau, evident, semnăturile delicate (ca begoniile) nu vor fi acoperite deloc sau doar cu un strat subțire de pământ. Peste plantele cu semințe mari sau cele care încolțesc la întuneric se cerne pământ de aproximativ dublul mărimii semințelor. Apoi se udă cu un duș slab.
Ca semănătura să nu se usuce, se acoperă cu o placă de sticlă sau cu o folie transparentă. Prin întoarcerea zilnică a sticlei sau a foliei se evită ca apa produsă prin condens să picure pe semănătură. Este bine ca ea să fie ușor umbrită până la încolțire.
Atunci când apar primele frunze, puieții se transplantează: plantele se scot cu grijă din pământ cu ajutorul bețișorului de repicare și sunt puse în vase sau lădițe. Când plantele din vasele de repicare sunt atât de mari încât se ating reciproc, pot fi mutate în ghivecele sau recipientele lor definitive.
Cultura vegetativă este de fapt cea mai uzuală pentru grădinarul amator. Există o serie de posibilități prin care se pot forma plante noi din părțile alteia (în orice caz adăugați compost și vermicompost pentru un succes garantat):
Separarea – cea mai ușoară formă a culturii vegetative se va practica acolo unde planta se răspândește prin formarea de noi lăstari direct din rizomi sau prin formarea de noi rizomi care cresc mai departe în pământ. Perioada optimă este începutul este începutul perioadei de creștere, adică de obicei primăvara. Planta care trebuie separată se scoate din ghiveci, smulsă cu mâna sau tăiată cu un cuțit ascuțit; părțile trebuie să aibă suficiente rădăcini și cel puțin un mugure.
Înmulțirea prin înmugurire – mugurii laterali sunt mlădițe care cresc în lateral din planta-mamă. El se leagă încă de planta-mamă prin rădăcini adventive și cresc separat mai departe fără probleme.
Înmulțirea prin organe vegetative – la unele specii de plante se formează din frunze, din marginile sau pețiolii lor noi plante; și pe inflorescențe se pot forma mici plante. Odată ce aceste noi plante ajung la un anumit stadiu de dezvoltare, se desprind și cresc în continuare individual.
Înmulțirea prin stoloni – nici această metodă de a înmulți plante nu e dificil de realizat. Posesorii de grădini sunt familiarizați cu căpșunii. Pe ramurile târâtoare supra și subterane, între noduri, se formează la unele plante lăstari cu rădăcini adventive numiți stoloni. Atunci când noile plante sunt destul de mari și au suficiente rădăcini, ele vor fi luate și plantate într-un sol adecvat pentru cultura respectivă.
Înmulțirea prin butășire – spre deosebire de metodele descrise mai sus, la butași, rădăcinile adventive se formează după ce butașul a fost pus în pământ. Este metoda cel mai des utilizată de grădinarii amatori.
Butași de vârfuri: așa se ajunge cel mai repede la o creștere frumoasă. Se folosesc, drept butași, ramuri tineri, lemnoase sau ierboase, fără flori, lungi de 5-10 cm, care vor fi tăiate cu un cuțit ascuțit de pe planeta-mamă la nivelul unui nod situat la baza unei frunze. Pentru a putea realiza asimilarea prin fotosinteză acest gen de butași trebuie să aibă 2-4 frunze dezvoltate.
Butași-segment: la această metodă, folosită cu precădere la plantele agățătoare și târâtoare, se folosește partea de mijloc sau cea inferioară a unei ramuri. Partea întrebuințată va fi tăiată de asemenea imediat sub un mugure foliar și trebuie să aibă una sau mai multe frunze, cu muguri aparținători și ochi. După formarea rădăcinii din ochi crește noua mlădiță. La această metodă creșterea lăstarilor durează mai mult decât la butașii vârf, dar rezultă de obicei plante tinere mai puternice.
Butași de tulpină: în cazul acestui gen de înmulțire se folosesc părți fără frunze ale tulpinii, care trebuie să aibă un ochi aflat în stare de latență și un mod (un loc unde frunzele se prind pe tulpină). Segmentele de 5-10 cm se pun orizontal în pământ cu ochiul în sus și se acoperă pe jumătate. Din noduri se formează rădăcini adventive, din ochiuri lăstari noi.
Butași de frunze: se taie frunze cu pețiolul mai scurt și se pun perpendicular sau oblic în pământ.
Înmulțirea butașilor în apă: mutarea din apă în pământ a butașilor cu rădăcină este o fază critică, depășită în general repede, mai ales când se aduce adaos de compost și vermicompost în gropile unde urmează să fie transplantați butașii.
Boli și dăunători
Nu este de mirare că plantele de apartament sunt sensibile. Acest lucru se datorează faptului că este vorba cu precădere de plantele din regiuni cu altă climă; pe deasupra , le obligăm să trăiască în încăperi care ne sunt plăcute și confortabile nouă, oamenilor, nu plantelor. Se mai adaugă spațiul mic pentru rădăcinile plantelor.
Majoritatea problemelor plantelor de apartament sunt cauzate de locul nepotrivit sau îngrijirea greșită; acest lucru este valabil și pentru ciuperci și animale dăunătoare.
Printre greșelile de îngrijire cele mai frecvente se numără:
- Un loc nepotrivit cu prea multă sau prea puțină lumină
- Temperatură prea ridicată sau prea scăzută
- Udatul prea rar sau prea des, apa prea rece
- Umiditatea scăzută în aer în cazul unor plante mai speciale, mai ale iarna în încăperi încălzite cu centrală
- Curent sau prea puțin aer curat
- Substratul neadecvat sau insuficient
- Transplantarea întârziată (schimbarea ghiveciului)
- Întârzierea scăderii temperaturii pentru iernare.
Înaintea combaterii chimice a ciupercilor și insectelor trebuie încercate toate celelalte pentru înlăturarea dăunătorilor: mutarea într-un loc cu temperatură și luminozitate diferită, schimbarea obișnuințelor legate de udare, eventual schimbarea substratului și combaterea mecanică a dăunătorilor; în unele cazuri plantele de apartament pot fi aplicate și metodele biologice.
Dacă dau greș metodele mecanice și cele alternative – multe metode casnice care și-au dovedit succesul sau rețete noi – , se trece la substanțe chimice, deoarece există situații în care chiar și grădinarii ecologici nu au altă posibilitate. Cine este obligat să folosească otrăvuri, să o facă cel puțin pe balcon, pe terasă, în grădină sau cel puțin, ceea ce este de fapt de la sine înțeles, cu fereastra deschisă.
Bacteriile pot ajunge în plante doar prin leziuni sau prin stomatele frunzelor și, ca și în cazul virusurilor, purtătorii sunt insectele (în special păduchii de frunze) sau însuși grădinarul. Un atac al dăunătorilor este facilitat de umezeala ridicată din aer și de căldură. Simptomele sunt, printre altele, excrescențe canceroase pe rădăcinile sau tulpina unei plante (de exemplu la oleandru), veștejirea sau putrezirea tulpinii (de exemplu la mușcate), pete uleioase la begonii. Bolile cauzate de bacterii nu pot fi combătute sau învinse prin mijloacele de apărare ale plantelor. Exemplarele atacate trebuie separate imediat de celelalte și arse din cauza pericolului de contaminare.
Și virozele sunt cauzate de agenți patogeni microscopici; virusurile ajung în plante prin leziuni. Virusurile au același mod de a transmite la plantele de apartament ca și bacteriile. La fel ca și bolile bacteriene, nici cele virale nu pot fi tratate; exemplarele atacate trebuie arse.
Spre deosebire de virusuri și bacterii, ciupercile parazite pot ataca plantele și fără purtători. De răspândirea ciupercilor sau a micozelor este responsabil, cu puține excepții, un mediu umed; plantele de apartament sunt cel mai periclitate acolo unde sunt înghesuite și aerul circulă greu. Dacă invazia este gravă, planta trebuie distrusă, dacă e depistată din timp, părțile afectate pot fi înlăturate, iar restul plantei va fi tratată preventiv. În orice caz planta trebuie izolată.
#Sol Sănătos #Planetă Sănătoasă #Oameni Sănătoși
Ce zici? Ajuți cu o distribuire?
Mai multe informații despre sol, natură și vietăți pe www.reciclareorganica.ro/blog
Dr. Ing. Laurențiu URECHESCU
Horticultură, USAMV București
urechescu@reciclareorganica.ro
